Pictură de David Alexandru
Acuarelă
Stau întinsă drept pe glie
Și-aștept seara ce-o să vie,
Când un vânt ușor adie
Zboară puf de păpădie
Și un glas de ciocârlie
Cântă-n ton o rapsodie.
Doar bunica din ogradă
Pare a-ngâna în soaptă:
Te mai doare, fată dragă…
Doar ea poate să-nțeleagă
C-ai plecat în lumea largă
Și c-oftez dup-o dârloagă.
Iar în toiul liniștii
Nu-s cuvinte de-a rosti
Și nici chiar de a vesti
Doar prelinsul lacrimii,
Căci în rama inimii
Stă bunica ce voi fi.
