Atingerea florii de mac
Trimis-ai din nou o lungă scrisoare
Spunând că aceasta așteaptă răspuns
De parcă n-ai ști că încă mă doare
Și-n câteva rânduri un dor ai răpus.
Îmi spui senin că simți cum te cheamă
Mirajul târziu al zărilor ninse
Iar visele vezi cum ni se destramă
Și șoaptele mele îți sună azi stinse.
Trimit către tine o floare de mac
Atingerea ei e răspunsul tăcut
În mâinile tale pălind c-un oftat
De-otrava ce-o verși cu glas prefăcut.
Din toate punctele de vedere, Cabaretul cuvintelor este o carte deosebită, pentru că Matei Vişniec ne propune o călătorie subiectivă într-un dicţionar interior, într-o lume în care cuvintele nu depind de om. Consideraţi această carte un ghid de călătorie într-o Republică a cuvintelor unde acestea trăiesc independent de om, se amuză şi se joacă, se înfruntă şi se iubesc, se supără unele pe altele şi se revoltă. Merită să deschideţi această carte şi dacă n-aţi întîlnit încă niciodată cuvinte vii, dacă nu le-aţi văzut cum arată fizic şi cît de mult seamănă cu dumneavoastră. Atenţie însă, dicţionarul Vişniec este neterminat, invitîndu-vă deci să continuaţi jocul şi să vă scrieţi, eventual, propriul dicţionar afectiv…
Frumoasă poezie…
Multumesc, te mai astept!
Cat de frumos scris! Felicitari!
Multumesc!
Cum vorba fura straluciri, iubiri si vieti de floare…
Din pacate, asa e.
Frumos, sensibil! Mi-a plăcut!
Multumesc!
Superbe versuri! Imi place cum ai folosit cuvintele pentru a crea un tablou de sentimente.
Pentru ca nu pot cu pensula, incerc cu cuvinte.
Ah, ce m-a atins unde trebuia.
“În mâinile tale pălind c-un oftat
De-otrava ce-o verși cu glas prefăcut.”
Excelent! ❤
Multumesc, Mona!
O simpla atingere de floare, ce efecte minunate si paradoxale !
O saptamâna învesmântata în Lumina!
Pur și simplu ai pictat în cuvinte. Cât de frumos și pur curge rima! Și câtă profunzime! Tristețe… Este atâta tristețe în acest poem încât cu mintea te-am îmbrățișat tare de tot.
Multumesc, Dana! Raspund imbratisarii tale!
[…] Atingerea florii de mac […]