De azi, îți spun că nu te-oi mai iubi
Și nici un vers eu nu îți voi mai scrie
Din ochi cu sete nu te-oi mai sorbi
Ci pană azi te pun pe bor, la pălărie.
De azi, de tine nu îmi va fi dor
Voi hoinări pribeag cu inima pustie
Așa cum fac și păsările-n zbor
Când larg spre zări în liniște se suie.
Și teama-mi azi din suflet voi învinge
Sperând s-ajungi să tremuri ca un cuc
De azi, doar salcia din drum va plânge
Chiar dacă știu că nu am unde să mă duc.
De azi, sunt doar eu singur și cu luna
Și-un nor pribeag bătut de blândul vânt
Ce nu-mi mai poate-aduce-n prag furtuna
Nici sus pe cer și nici în sufletu-mi plăpând.
Din toate punctele de vedere, Cabaretul cuvintelor este o carte deosebită, pentru că Matei Vişniec ne propune o călătorie subiectivă într-un dicţionar interior, într-o lume în care cuvintele nu depind de om. Consideraţi această carte un ghid de călătorie într-o Republică a cuvintelor unde acestea trăiesc independent de om, se amuză şi se joacă, se înfruntă şi se iubesc, se supără unele pe altele şi se revoltă. Merită să deschideţi această carte şi dacă n-aţi întîlnit încă niciodată cuvinte vii, dacă nu le-aţi văzut cum arată fizic şi cît de mult seamănă cu dumneavoastră. Atenţie însă, dicţionarul Vişniec este neterminat, invitîndu-vă deci să continuaţi jocul şi să vă scrieţi, eventual, propriul dicţionar afectiv…
No account found, Please enter the account ID available in the dashboard
