Floare de mac
Pășeam stingheră pe strada pierdutei iubiri
Pe unde știu bine că azi nu ai cum s-ajungi
Umbre flămânde mă străpung cu rele priviri
Pustiindu-mă ca pe-o floare de mac când o frângi.
Rămâne în urmă doar dorul cel de roșu aprins
Azi inima mi-e petală strivită-ntre foi de album
Iar glasul se pierde într-un refren tot mai stins,
Nesfârșit și pustiu mi se pare acum acest drum.
Mă-ndemnai să-l străbat cu ochii închiși
Sprijinită de visul ce-i ziceam împlinit
Ș-amăgită de anii-mpreună promiși
Tânjind spre orizontul ce părea mărginit.
Doar bietul meu înger îmi șoptea obosit
Să stau să veghez, că floarea vei frânge
Și seva de-un picur fi va gând irosit
Iar inima tristă de mâine va plânge.
În ani, roșii maci în liniște s-au înmulțit
Înclinându-mi-se pentru jertfa făcută,
Cu-n soare zâmbind într-un cald asfințit
Pășesc resemnată pe cărarea știută.
