Frumusețea interioară a devenit un clișeu al cărui înțeles este vag definit. Frumusețea exterioară este un dar rar, are remedii (inclusiv cele de intervenții de chirurgie plastică), dar frumusețea interioară emană din starea psihică. Și nu este doar o expresie de moment, ci una devenită stare de spirit dominantă.
Frumusețea interioară este un dar ascuns ochiului care se recunoaște după expresie. Se poate spune chiar că există o relație subtilă între etică și estetică. Iar dacă bunăvoința este însoțită de inteligență, te face și mai atractiv. Ca să nu mai vorbim despre a avea și frumusețe fizică, ceea ce înseamnă să te apropii de perfecțiunea arhetipului uman.
Frumusețea este o expresie a simplității interioare și exterioare, a bunătății și a unicității unei persoane. – Debasish Mridha
Valorile atașate acestei atitudini pozitive sunt altruismul și comunicarea deschisă, dublate de căutarea păcii interioare (prin tehnici de relaxare, adoptarea de filosofii pacifiste). Pe scurt, chiar și în momentele noastre de înstrăinare, este suficient să ne dorim ca bunăvoința să poată radia din interior. Dar pentru a atinge idealul frumuseții interioare, încrederea în sine, este baza pe care aceasta se clădește.
Știm cu toții că, dacă două persoane care concurează pentru aceeași poziție și au exact același nivel de cunoștințe, cel cu cea mai mare încredere în sine va obține acel loc de muncă.
Încrederea în sine, cheia pentru a radia bunăvoința
Nu te prețuiești suficient? Amintește-ți că stima de sine ar trebui să fie ca o stâncă solidă în interiorul tău, o casă în care să te regăsești și să te refugiezi.
În general, în umbra fiecărei persoane neplăcute, disperate sau nemulțumite, stă o versiune a acelei persoane mai bună, mai pozitivă și mai combativă, care vrea, dar nu are tăria de a ieși în față.
Trebuie să existe un motiv pentru care nu ai încredere în tine. Când nu ai încredere în tine, ai tendința de a te subestima. Însă subestimarea nu este neapărat incompetență. În loc să te concentrezi pe ceea ce nu poți sau nu ai, concentrează-te pe ceea ce vrei să devii. Oferă-ți un zâmbet și însoțește-l cu un gând pozitiv:
- Știu că sunt o ființă unică, capabilă să facă lucruri minunate!
- Indiferent de nenorocirile pe care cred că le trăiesc, sunt oameni care suferă mai rău decât mine, din motive mult mai serioase!
- Pot să mă autodepășesc, oricât de departe am ajuns!
- Dacă eu nu mă apreciez, atunci cine să o facă?!
Lecția: Dacă nu te poți accepta, atunci cu siguranță nimeni altcineva nu o va face. – Sasha Azevedo
Deschiderea către ceilalți
Dacă ai reușit chiar și pentru moment să te valorizezi în sinele tău, trebuie să fii în armonie și cu ceilalți. Instrumentul simplu și eficient este zâmbetul. Trebuie să fii sincer, prietenos, ascultând pe alții și vei vedea că o nouă senzație interioară îți va lumina fața.
A nu avea încredere în tine te face de obicei să te retragi. Într-adevăr, în teama de alții sau de eșecuri, preferi să nu vă confrunți cu provocările și privirile altora. Combate această atitudine prin deschiderea către alții. Poți face acest lucru treptat, acceptând să ieși împreună cu alții, prin asocierea la asociații sau prin extinderea relațiilor profesionale. Într-o asociație, poți solicita poziții de responsabilitate, asta ajutându-te să te confrunți cu o audiență.
În fața criticilor, nu te lăsa copleșit, dimpotrivă, învață să le interpretezi în favoarea ta. Ia ce este constructiv, iar restul întoarce-l cu o autoironie indulgentă. Autoironizarea nu este auto-umilire, ci denotă o bună capacitate de autocorecție. Autoironia te poate scoate întotdeauna din situații delicate.
Judecă-i pe alții după suma sufletului lor și vei vedea că frumusețea este o forță de lumină care radiază din interior spre exterior. – Aaron Lauritsen
