Indiferent dacă rănești pe cineva sau tu ești cel rănit, ești invariabil deranjat. Prin urmare, indiferent dacă te ierți pe tine sau pe alții, iertarea este întotdeauna un act de renunțare și de găsire a păcii. Iertarea altora este e o oportunitate de a te vindeca. Dacă nu-i ierți, veți purta acea povară până la sfârșit sau până când neplăcerea va fi rezolvată.
Este dificil să-i ierți pe alții atunci când simți că ești nedreptățit, iar furia ta este perfect justificată. Dacă ierți pe cineva sau nu, este pur și simplu o alegere personală. Depinde de gândirea și atitudinea ta, de credințele și valorile tale.
Cu toate acestea, cunoaștem și consecințele naturii neiertătoare. Oamenii care sunt neiertători și își păstrează ranchiuna și nemulțumirile experimentează multă suferință și negativitate. Se vede în comportamentul și atitudinea lor, pe măsură ce își poartă furia și amărăciunea pentru mult timp.
Iertarea este auto-curățire, are putere transformatoare. Este o virtute.
Atitudinea de iertare poate fi cultivată prin practică. Este încurajată în aproape toate tradițiile religioase și spirituale. Iertarea este o virtute în sine și are propriile beneficii fizice, mentale și spirituale. Toată lumea trebuie să o practice pentru propria pace și fericire. Iertându-i pe ceilalți, îți repari relațiile, te simți bine cu tine însuți, depășești stresul și anxietatea, îți îmbunătățești sănătatea fizică și mentală și te vindeci pe tine însuți.
Iertarea nu schimbă trecutul, dar oferă noi perspective viitorului. – Paul Boese
Factori care facilitează atitudinea de iertare
Atenție: Fii atent la lumea din jurul tău. Te ajută să vezi aspectele mai profunde ale vieții, pe care de obicei le ratăm.
Conexiune: Regăsește-te în ceilalți și vezi asemănările. Vei stabili afinități și le vei împărtăși gândurile și sentimentele tale.
Reflecție: Reflectând asupra lucrurilor, oamenilor și vieții, obținem o perspectivă asupra naturii existenței noastre și a comportamentului nostru, ne ajută să devenim mai înțelegători și mai iertători.
Acceptarea de sine: Cu toții facem greșeli. Când ne dăm seama că, la fel ca noi și alții sunt vulnerabili la anumite slăbiciuni și erori de judecată.
Lipsa egoului: Oamenii egoiști rareori iartă sau uită. Egoul este responsabil pentru conflicte, agresivitate și comportament egoist. Controlându-l, se poate cultiva toleranța și înțelegerea.
Compasiune: Iertarea este o ramură a multor virtuți. Compasiunea este una dintre ele. Dacă ai compasiune pentru suferința altora, îi vei ierta în mod natural pe ceilalți.
Empatie: Prin sentimente față de emoțiile altora, dezvolți o înțelegere a celorlalți, pe măsură ce le observi acțiunile și suferința.
Minte deschisă: Dacă ești deschis, îi asculți pe ceilalți și le înțelegi punctele de vedere. Vei avea o toleranță mai mare.
Flexibilitate: Este dificil să ierți dacă rămâi la punctul tău de vedere. Fiind flexibil și schimbându-ți gândirea sau perspectiva, vei vedea aceeași problemă într-o lumină diferită și te vei simți diferit.
Minimizează-ți așteptările: Dacă ai așteptări, este posibil să nu îți schimbi cu ușurință gândirea sau atitudinea față de ceilalți și nici nu poți gândi și acționa obiectiv. Prin urmare, redu așteptările.
Iertarea este economia inimii … iertarea ne salvează de la cheltuielile mâniei, costurile urii și risipa spiritului. – Hannah More
Iertare și spiritualitate
Iertarea înseamnă să renunți la negativitatea sau resentimente față de ceilalți. Chiar dacă te simți pe deplin îndreptățit să ai astfel de sentimente, trebuie să fii dispus să renunți la ele pentru binele tău, în primul rând. Pentru a putea ierta acțiunile cele mai de neiertat, nedreptățile, răutatea și cruzimea lumii, este nevoie de o inimă mare, pe care numai cei spirituali o pot avea. Dacă poți face acest lucru în mod repetat, înseamnă că ai făcut din atitudinea iertării o parte integrantă a conștiinței și naturii tale esențiale.
După cum spunea Mahatma Gandhi, „Iertarea este calitatea celor puternici.” Este nevoie de putere și o inimă mare pentru a-i ierta pe ceilalți și pentru a renunța la resentimentele care se instalează în minte. Toate virtuțile sunt interconectate și din moment ce cultivarea uneia duce la cultivarea altora, prin practicarea iertării putem să cultivăm și alte virtuți.
Religia spune că Dumnezeu este cel mai bun vindecător. El ne vindecă iertându-ne greșelile. Cu toții avem această putere divină de a ne vindeca pe noi înșine și pe alții prin iertare. Prin iertarea celor care ne înmulțesc suferința, ne apropiem cel mai mult de Dumnezeu.
A ierta este, în esență, un atribut dumnezeiesc, iertarea omenească apărând în consecință ca încă o probă a prezentei suflului divin în făptură. -Nicolae Steinhardt
