În nopțile târzii
Doar luna îmi stă sprijin în nopțile târzii
Tot așteptând cu tremur s-apară o nouă zi
Și gândurile-mi tulbur sclipirile de stele
Tot așteptând sfioasă să te-nsoțești cu ele.
Și zeci de vorbe-atunce se-adună-n poezii
Ca să-ți șoptesc cu ele că te aștept să vii.
Și doru-mi se-nsoțește cu stelele în cor
Iar inima îngână un cânt lin curgător
Atras de acest farmec, acum bătrânul soare
Azi hotărât și falnic din zări mirat apare.
Dar roua dimineții m-aduce pe pământ
Că tot ar fi mai bine să mi te scot din gând.
