Legenda Golemului

legenda golemului

Cuvântul golem apare în Biblie în Psalmul 139; 16, unde se folosește cuvântul galmi (גלמי), în varianta limbii române “plod fără chip”, conotând o ființă umană neterminată. În ebraica modernă, Golem este folosit pentru a se înțelege că cineva e “prost” sau “neajutorat”. În mod similar, este adesea folosit ca o metaforă pentru o entitate fără creier. Acesta servește un om în condiții controlate, dar care poate fi ostil cu el și cu alții.

Cele mai vechi povestiri despre Golemi datează din iudaismul timpuriu. În Talmud (Sanhedrin 38b), Adam a fost inițial creat ca Golem (גולם) când praful a fost “frământat într-o coajă fără formă”. Ca și Adam, toți Golemii sunt creați din noroi, dar nici un Golem nu este pe deplin uman. La început, principala incapacitate a Golemului a fost incapacitatea de a vorbi.

În Evul Mediu, pasaje din Sefer Yețira (Cartea Creației) au fost studiate ca mijloc de a crea și anima un Golem. Totuși scrierile misticismului evreiesc care să susțină această credință sunt puține. Se credea că Golemii ar putea fi activați de o experiență extatică indusă de folosirea ritualică a diferitelor litere ale alfabetului ebraic care formează un “Șem” (oricare dintre numele lui Dumnezeu). Aceste Șem era scris pe o bucată de hârtie introdusă în gura sau în fruntea Golemului.

în unele povestiri (de exemplu, versiunile din Chełm și Praga, precum și în poveștile și versiunile poloneze ale fraților Grimm), un Golem este înscris cu cuvântul ebraic Emet (אמת, “adevăr” în ebraică) scris pe frunte. Golemul ar putea fi apoi dezactivat prin eliminarea literei Aleph (א). Se schimba astfel inscripția din “adevăr” în “moarte” (Met מת, adică “mort”). Rabi Iacob Ben Șalom a remarcat că astfel legea distrugerii este inversarea legii creației.

Legenda Golemului

În timpul domniei lui Rudolf al II-lea, trăia în ghetoul evreiesc din Praga, Rabi Yehuda Löw ben Bezalel, om bine educat și cu experiență. El stăpânea nu doar Talmudul și Cabala, ci și matematica și astronomia. Dezvăluind secretele naturii, a fost capabil să facă lucruri considerate a fi asociate cu puterea magică. Astfel a creat din lut un rob. L-a fost adus la viață folosind un pergament pe care a scris cuvântul magic introdus în gura creaturii.

Golem servea, curăța, aducea apă, tăia lemne și făcea toate muncile grele. Nu îi era sete sau foame, nu avea nevoie de odihnă. În fiecare vineri seara înaintea sabatului, rabi Löw scotea pergamentul din gura Golemului, acesta devenind o grămadă de gunoi. Când se termina sabatul, i-l introducea din nou în gură.

Odată, însă, pregătindu-se de sabat, a uitat de Golem. A plecat la sinagogă. De îndată ce a început să citească primul psalm, oameni îngroziți au venit să-i spună ce s-a întâmplat.

Golemul s-a supărat și a început să distrugă tot ce era în cale. Nimeni nu a putut să se apropie de el pentru că îi omora pe toți pe loc.

Rabinul a ezitat o clipă, sabatul se apropia și psalmul era început. Totuși psalmul nu era încă finalizat, iar sabatul nu începuse încă. A decis să plece acasă.

Când a intrat în casă, a văzut vase sparte, mese și scaune răsturnate, cărți împrăștiate. Rabi Löw a fugit repede în curte și cu mâinile tremurânde a scose Șem-ul din gura Golemului.

La simpla atingere a stăpânului său, Golemul s-a prăbușit într-o grămadă de gunoi.

Rabi s-a întors la sinagogă fără să spună un cuvânt.

Când sabatul s-a încheiat, Rabi Löw nu l-a mai adus pe Golem la viață. El l-a îngropat în sinagogă, unde este încă acolo, undeva.

Post scriptum la Legenda Golemului

Nimeni nu s-a preocupat de locul unde a rămas pergamentul. Dar știm că este zidit în zidul acelei case. Și cum știm asta? În timpul reconstrucției generale, vechea corespondență a proprietarului casei, domnul Křenka, s-a găsit în încăperile de la mansardă.

Într-una din scrisorile sale (care nu a fost însă trimisă), Dl. Křenka încredințează rudele că în timpul lucrărilor de renovare unul din muncitori a descoperit un pergament cu un scris necunoscut și i l-a înmânat. După o examinare atentă a realizat ce a găsit de fapt. Și pentru că legenda Golemului era bine cunoscută și el știa ce se va întâmpla în cazul în care pergamentul cădea pe mâini greșite, a decis să îl lase zidit în peretele casei și așa a făcut.

Sursa: Wikipedia

Legenda Golemului adaptată la viitor? Citiți:

 

 

Dacă Dumnezeu a creat omul după chipul și asemănarea sa, atunci robotul nu este și el o creație după chipul și asemănarea omului? Să fie omul ucenicul vrăjitor care și-a devansat deja Creatorul, dar care, la rândul său, este predestinat să fie depășit de propria creație, un golem modern? Întrebările formulate de Wiener sunt, astăzi, mai actuale ca oricând.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.