Miresme amărui de cafea

 

miresme amărui

Miresme amărui de cafea

Șed în casa pustie, e seară
Îmi sorb ultimii stropi de cafea
Către tine din nou gândul zboară
Iar de sus mă privește o stea.

Îmi băteai în geam câteodată
Doar când viața-genunchi te punea
Povesteam mai nimic seara toată
Tot sorbind câte-un strop de cafea.

Nu ne-am spus vorbe-adânci niciodată
Ne priveam ochi în ochi surâzând
Și-un parfum de cafea aromată
Ne-nvelea speranțe-aprinzând.

Nu mai am despre tine vreo veste
Doar pe cer o sclipire de stea
Între noi a fost doar o poveste
Cu miresme amărui de cafea.

Din toate punctele de vedere, Cabaretul cuvintelor este o carte deosebită, pentru că Matei Vişniec ne propune o călătorie subiectivă într-un dicţionar interior, într-o lume în care cuvintele nu depind de om. Consideraţi această carte un ghid de călătorie într-o Republică a cuvintelor unde acestea trăiesc independent de om, se amuză şi se joacă, se înfruntă şi se iubesc, se supără unele pe altele şi se revoltă. Merită să deschideţi această carte şi dacă n-aţi întîlnit încă niciodată cuvinte vii, dacă nu le-aţi văzut cum arată fizic şi cît de mult seamănă cu dumneavoastră. Atenţie însă, dicţionarul Vişniec este neterminat, invitîndu-vă deci să continuaţi jocul şi să vă scrieţi, eventual, propriul dicţionar afectiv…

Articolul precedentCultura africană
Articolul următorZiua evenimentelor curioase – 9 octombrie

8 COMENTARII

  1. Când cei dragi pleacă, rămânem cu amintirile și nici cafeaua, nici locul în care stam iar nu mai au aceeași aroma. Trista tare poezia

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.