O floare nu are niciun scop sau motiv în a răspândi parfumul. Este natura sa să fie așa și să facă acest lucru. Fii ca o floare în vânt. Jayaram V
A fi ca o floare în vânt, în vânturile vieții poate însemna multe lucruri, în funcție de gândirea și așteptările tale. Pentru aspiranții spirituali poate însemna că trebuie să fii ca o floare. Sacrificându-te fără așteptări și fără niciun avantaj clar sau beneficiu pentru tine.
Calea renunțării
Timp de generații, oamenii cu înclinații spirituale și deznădejde pentru viața lumească au crezut în această abordare simplă pentru a obține controlul asupra vieții și destinelor lor.
O renunțare adevărată nu trăiește cu intenții sau scopuri definite. Adeptul este un rătăcitor pe calea vieții, bucurându-se de moment, predându-și voia lui Dumnezeu. El trăiește cu o conștientizare mai profundă, încercând să dea sens creației lui Dumnezeu. El cedează pe deplin forțelor și elementelor lumii, renunțând chiar la dorința de a trăi sau la pofta de viață.
La fel ca apa, el rămâne flexibil, adaptabil și umil, găsind confort în orice spațiu, pe care viața i-l oferă.
Ca și pământul, el trăiește cu o incredibilă toleranță și își permite să fie călcat de problemele și dificultățile vieții.
La fel ca vântul, el respiră liber, fără nicio încurcătură, indiferent de cum îl împinge vântul soartei.
Ca și spațiu, el își extinde viziunea în univers și își îmbrățișează identitatea ca Sinele infinit, invizibil, universal și etern.
Cu toate acestea, a trăi ca o floare în vânturile vieții nu înseamnă neapărat că trebuie să trăiești ca o floare sau o legumă. Ești un om, nu o plantă sau un copac. Prin urmare, într-un sens lumesc înseamnă că trebuie să scoți tot ce ai mai bun din tine și să trăiești în consecință. Trebuie să-ți manifeste natura umană esențială sau scopul esențial. Să rămâi autentic și sincer față de valorile tale de bază, fără să fii pretențios și fără să duci o viață dublă. Sau să încerci să fii ceea ce nu ești.
Manifestând dharma
În natură, majoritatea formelor de viață trăiesc și acționează în funcție de dharma sau de instinctele lor naturale, înnăscute. Ele nu se prefac sau înșală și nu încearcă să fie altceva decât ceea ce sunt. Dacă o face, este dintr-un instinct natural de a supraviețui sau de a se sustrage prădătorilor lor. Chiar și atunci, fac acest lucru instinctual, fără a fi conștienți de ramificațiile sale morale sau spirituale.
O floare nu acționează ca un copac sau un copac nu acționează ca un animal. Asta face viața oarecum previzibilă și suportabilă. Fiecare ființă vie se străduiește să exceleze în a fi ea însăși și să îndeplinească scopurile evoluției naturale prin a fi cea mai potrivită. Dacă nu se încadrează în tipar sau nu își îndeplinesc dharma, Natura le va îndepărta sau le va evolua spre specii mai bune.
În cazul ființelor umane, ecuația nu funcționează la fel. Ființele umane își pot strica natura esențială adăugând egoism și acțiuni conduse de dorință. Ei pot sfida natura și își pot servi propriile scopuri. Nu se pot adapta numai la mediul lor, dar îl pot manipula sau modifica, dacă este necesar.
Triplele alternative umane
La oameni, Natura se manifestă pe deplin. Sunt înzestrați cu naturi inferioare și superioare. Corpul grosier, fizic și simțurile constituie natura inferioară. Mintea, ego-ul și inteligența constituie natura superioară. Dincolo de ele există natura lor spirituală sau Sinele etern.
Natura inferioară este vulnerabilă la dorințe, pasiuni și instincte naturale, în timp ce natura superioară le oferă capacitatea de a fi conștienți de sine, de a folosi inteligența și de a-și exercita discreția și judecata pentru a-și controla gândirea și acțiunile. În funcție de circumstanțe, ființele umane au trei alternative majore din care să aleagă pentru a-și modela viețile și destinele.
Își pot consolida natura demonică, acționând în conformitate cu instinctele lor de bază și se pot dedica celor mai grave pasiuni ale omului, imoralității, cruzimii, egoismului, răului și comportamentului pofticios. De obicei, asta duce la creșterea grosimii lor și la cădere spirituală.
Oamenii își pot consolida natura umană trăind responsabil în conformitate cu dharma lor și jucându-și rolurile lor în creație pentru a manifesta voința lui Dumnezeu și a asigura ordinea și regularitatea lumii. Aceasta duce la creșterea fericirii, a păcii și a prosperității pe pământ, în același timp îi poate menține în lumesc și lega de lumea muritoare.
Natura umană inferioară este condusă de dorințe. Așa cum a declarat Buddha, ea este responsabilă de suferința umană. Dacă oamenii doresc să se elibereze de ea, ar trebui să se refugieze în natura lor superioară și să trăiască în consecință, cultivând virtuți, reținându-se și trăind drept, astfel încât să poată manifesta simultan voința lui Dumnezeu, intenția Naturii și scopul final al vieții.
Adaptare text după, Jayaram V
Recomandare de carte:
