Dacă ar fi să rezum filozofia vieții, ea s-ar cuprinde în două – trei cuvinte: Que será, será! Ce va fi, va fi! Asta îmi spunea mama când o întrebam ce voi deveni. În linii mari, viitorul îți este predestinat. Provocarea acceptării mi-a fost lecție de viață.
Dar nu despre filozofie vreau să vă vorbesc, ci despre bijuterii. Vi se pare ciudată asocierea? O să vedem la final.
„Colectia de bijuterii este ca o biografie. O poveste care spune totul despre multe capitole mai mici ale vieții tale.” (Gem Hunt)
Citatul de mai sus m-a surprins, făcându-mă să îmi întorc privirea spre cutia mea cu bijuterii. De aici a pornit totul.
Bijuteriile sunt imbatabila armă de exprimare a femeilor. De aceea, cutia mea este încărcată cu vârf. De la bijuterii sofisticate, la gablonțuri. Nu sunt o cunoscătoare în domeniu, ci doar o simplă, dar convinsă, consumatoare.
Se spune că metalul lor preia din energia celui/celei care îl poartă. Dar mai mult, fiecare piesă este încărcată cu povestea ei. Iar tu, purtând-o te reîncarci cu emoția și energia acelui moment. Pentru că, acum în prezent ai nevoie de ea. Trecut și prezent, iar despre viitor… Que será, será!
Mai am o filozofie personală legată de bijuterii: orice obiect se învechește prin folosire. Dar bijuteriile, ca să rămână proaspete, trebuie purtate des. Despre alchimie cred că e vorba aici.
„Bijuteriile țin spiritul departe de riduri” (Sonja Henie)
Inele, brățări, coliere, toate îmi zâmbesc și mă tentează să le port, amintindu-mi povestea lor. Dintre toate, cel mai convingător mi s-a părut inelul sub formă de fundiță.
- Îmi amintesc prima serbare la grădiniță. Nu aveam cei trei ani împliniți. Aveam emoții, nimeni lângă mine, iar poezia era atât de lungă pentru puterea mea… Și totuși, mama… înainte de serbare mi-a prins în piept o fundiță roșie și mi-a spus – Nu vei fii singură acolo, sunt eu, aici, la pieptul tău, prinsă-n fundiță. Atinge-o și îți vei aminti!
(Foto arhiva personală, fără drept de reproducere)
Și uite-așa, la fiecare examen al vieții, mama nu a uitat să-mi pună în piept, ca talismant, o mică fundiță. Nu era nevoie de cuvinte, știam că ea este la pieptul meu. Am ajuns omul încrezător în steaua mea, ceea ce sunt, prin gestul ei protector și gingaș.
La terminarea studiilor, înaintea ultimului examen, am primit de la ea acest inel sub formă de fundiță. Luni voi avea un interviu. Îl voi pune pe deget. Prezența lui îmi va aminti că trebuie să fiu destinsă. Que será, será!
„Bijuteriile au puterea de a fi acel lucru mic care te face să te simți unică.” (Jennie Kwon)
Amintirea mi-a stârnit un chef de a cumpăra ceva nou. Nu știu ce. Ceva care purtat, să mă facă să mă simt aparte.
Caut pe site-urile mele preferate și iată peste ce am dat (pentru detalii click pe poze).
O brățară care va atrage cu siguranță atenția:
Un ceas de efect Daniel Klein:
Și o mică atenție pentru domnul:
Ooooo, e ziua mea inspirată! Ce să vezi, o brățară fix cu cuvintele de care mă însoțesc: Que será, será!
