Speranțe

speranțe

Speranțe

Tăcând, oftând, și uitând să visez
Gândul cel tainic n-am cum să-l urmez
M-agăț cu sârg de cuvinte deșarte
Speranța rămâne-ntre pagini de carte
În care un soare trist doarme-n uitare
Iar inima plânge pe corzi de chitare
Acorduri de harpă învăluie luna
Și aripi de păsări îmi mângâie mâna.
Acum vreau să strig, să se-audă ecoul
Cum vine stârnind în aer lasoul
Ce vrea să adune tristețea în nodu-i
Speranței să zboare vreau să-i îngădui
Plutind între vise ce-n zări se revarsă
Litere ronde în spațiu se așează
Conturând țeluri spre care să-ndrept
Dorințe ce-ncep să îmi bată în piept.

Articolul precedentPartenerul unui spirit liber
Articolul următorAfrica – reguli de comportament