Tumult

Tumult

Rostesc un gând
Și se cutremur zorii,
De îl mai țin în mine
Mă cutremur eu.

De-l spun pe înserat
Când vântul nu adie,
N-o să-l auzi
Și o să crezi din nou
Că totu-i bine.

Îl las atunci să zboare
Ca foșnetul de aripi de cocor
Ce zboară-n cercuri mari și ample
Deasupra unui susur de izvor.

Ai să-nțelegi astfel de ce e freamăt
Sau jocul meu cu grijă ales
E prea subtil pentru auzul tău
Și se va pierde-n univers?

Rostesc …
Răspunde doar ecoul
Iar tu, precum te știu
Indiferent, absent și indolent…

E vina mea,
De ce nu plec?!

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.