Tumult

Tumult

Rostesc un gând
Și se cutremur zorii,
De îl mai țin în mine
Mă cutremur eu.

De-l spun pe înserat
Când vântul nu adie,
N-o să-l auzi
Și o să crezi din nou
Că totu-i bine.

Îl las atunci să zboare
Ca foșnetul de aripi de cocor
Ce zboară-n cercuri mari și ample
Deasupra unui susur de izvor.

Ai să-nțelegi astfel de ce e freamăt
Sau jocul meu cu grijă ales
E prea subtil pentru auzul tău
Și se va pierde-n univers?

Rostesc …
Răspunde doar ecoul
Iar tu, precum te știu
Indiferent, absent și indolent…

E vina mea,
De ce nu plec?!

 

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.