Lumea este un pod îngust, iar cheia este să nu te temi deloc! (Rav Nachman)
Lumea ca un pod îngust, pare probabil o imagine surprinzătoare. De ce învățatul compară lumea cu un pod îngust și nu cu o grădină nesfârșită? De ce mersul nostru prin această lume nu este o cărare bătătorită de căutările atâtor generații? Probabil răspunsul îl putem afla analizând a doua parte a maximei noastre.
Un pod îngust este cu siguranță un element descurajant, plin de risc și pericol, trezind în noi cele mai legitime fobii. Rațiunea intră în alertă, iar teama este justificată. Dar care este cheia pe care ne-o sugerează autorul? „Să nu te temi deloc!”.
De ce? Pentru că teama este de fapt cea care te îngrădește, te restricționează în decizii și acțiune. Așadar, care este cheia? Este lupta cu tine însuți, să nu te lași pradă propriilor temeri, pentru a nu pierde controlul pentru că important este să înaintezi.
Podul este simbolul trecerii, al călătoriei. Fiecare dintre noi avem temerile, provocările noastre, sacul din spate plin de dezamăgiri și speranțe.
Psihologia ne spune că există sunt opt temeri de bază:
Frica de:
- respingere
- critici
- eșec
- pierdere a controlului
- necunoscut
- singurătate
- suferință
- moarte
- de a nu cunoaște scopul vieții.
Asta ne explică faptul că frica este principala și cea mai răspândită emoție și aproape toate celelalte emoții negative sunt nimic mai mult decât reacții provocate de teamă.
Din această înșiruire realizăm că niciun aspect al vieții nu scapă neatins.
Care este soluția
Cum putem stăpâni acest sentiment și de unde adunăm forță?
Ajutorul poate să vină de Sus, vine din noi dacă suntem înzestrați cu putere de luptă sau din mâna întinsă de cel de alături. Ce variantă să alegem?
A te lăsa supus total destinului și unei puteri superioare, nu este o opțiune înțeleaptă, pentru că ne-a fost dat liberul arbitru, care ne obligă să acționăm și să ne responsabilizăm, ori asta intră în contradicție cu așteptarea oarbă.
Să te încrezi total în propriile forțe, e iarăși o demonstrație de exacerbare a egoului, pentru că așteptările sunt mai mari decât posibilitățile, iar finalul este întotdeauna frustrant.
Să acceptăm o mână întinsă este o soluție ocazională. Oricât de binevoitor este prietenul care face acest gest, nu și-l poate asuma permanent. Este firesc ca acesta să nu poată să te însoțească la nesfârșit.
De aceea, chiar și aici calea moderației este cea mai eficientă. Trebuie îmbinate și aplicate toate cele trei variante, alternativ, în funcție de circumstanță, important este ca întotdeauna să fii pozitiv, să te încurajezi în orice mod posibil.
Viața nu ne-a fost dăruită ca să disperăm, să o trăim cu temeri și angoase, ci ca să învățăm să ne bucurăm de ea și să îi dăm un rost. Și nu vom putea ajunge la acestă stare decât dacă ajungem în armonie cu cele de Sus (fiecare conform convingerilor sale), cu interiorul nostru și cu cei de alături, pentru că… nu suntem singuri pe lume. Iar un pod îngust nu-l vom putea trece până la capăt, decât alăturând cele trei în proporții egale.
Sfaturi înțelepte
Nu vă fie teamă de viață. Credeți că viața merită trăită, iar credința voastră vă va ajuta să creați acest lucru. ~ William James
Cel mai important este să faci primul pas. Depășind cu curaj o mică teamă îți va da curajul să te confrunți cu următoarea. ~ Daisku Ikeda
Inacțiunea generează îndoieli și teamă. Acțiunea sporește încrederea și curajul. Dacă doriți să vă depășiți teama, nu stați acasă gândindu-vă la asta. Ieșiți și acționați. ~ Dale Carnegie
Câștigăm putere în curaj și încredere din fiecare experiență în care privim frica în față … trebuie să facem ceea ce credem că nu putem face. ~ Eleanor Roosevelt
Nu te uita înapoi cu furie, sau în față cu frică, ci în jurul tău, cu toată conștiința. ~ James Thurber
Scopul primordial al fiecărei ființe umane ar trebui să fie acela de a-și controla temerile, îndoielile și neliniștile. Odată ce ați depășit propriile temeri, puteți să vă deschideți către alții și să îi ajutați să le domine pe ale lor. Această sarcină nobilă va întări legătura primordială care ne unește pe toți. ~A.C. Ping
