În calendarul Zilelor Internaționale amuzante, astăzi sărbătorim Ziua biscuiților pentru câini, sau mai exact a aprecierii biscuiților de către câini.
Să vedem care le este istoria:
“Pâinea câinelui”, făcută din tărâțe, a fost menționată încă din timpul romanilor. Era considerată, la fel ca în secolele următoare, ca o pâine deosebit de rea. Juvenal se referă la pâinea câinelui ca la o “murdărie” – “Și se ciopârște în murdăria pâinii unui câine”.
Biscuiții pentru câini par a fi o inovație din secolul al XIX-lea, în Anglia. Este atestată fabricarea lor că fabrica de biscuiți a domnului Smith, în vecinătatea Maidenhead. Este menționat că aici se fabrica “de o lungă perioadă o cantitate de cinci tone pe săptămână!” (1828). Aceștia erau făcuți dintr-o combinație de făinuri.
În anii următori, biscuiților pentru câini au început să le fie adăugate produse din carne. În 1871, a apărut în Almanahul ilustrat al lui Cassell un anunț despre “Biscuitul Săltăreț pentru căine” ce conținea substanțe vegetale și aproximativ 25% carne preparată, “care îi va menține în stare bună de lucru”.
Istoria industriei începe cu James Spratt, un electrician din Cincinnati. El călătorea în Anglia pentru a-și vinde un brevet în electricitate. Conform tradiției industriei, el a avut o revelație când a văzut un grup de câini care mănâncau resturi de biscuiții ieftini aruncați de marinari.
În 1860, în Anglia, Spratt a brevetat amestecul de făină, sfeclă, legume şi sânge de vită sub forma unor oase mici, biscuit care i-a purtat numele. A avut un succes imediat.
Astăzi, de Ziua biscuiților pentru câini, să ne amintim de prietenii noștri credincioși, “omenindu-i” cu un biscuit bun!
